Artificii în Barcelona

Anul trecut începea cu artificiile din Londra şi meciul dintre Arsenal şi Crystal Palace, pe Emirates. Acest an a început cu artificiile din Barcelona.

Poate ne facem un obicei din asta. Fingers crossed.

Am ajuns exact aşa cum voiam, mai întâi la Madrid, să văd Realul (cu care ţin) şi turneul de tenis de la Mutua Madrid, şi, mai apoi, la Barcelona, chiar şi la Camp Nou, după cum se va vedea mai jos.

Am zburat dus-întors cu Wizz Air, care, atenţie, a mărit dimensiunile bagajului de mână, acestea fiind acum ca la restul companiilor low-cost: 55x40x23. Acest bagaj este singurul pe care îl puteţi avea, orice geantă, poşetă (mai foloseşte cineva cuvântul ăsta? mă rog.) etc., trebuie să intre în el (în bagaj, that is) la îmbarcare. Durata zborului este de 2.45h, iar noi am trecut prin ceva turbulenţe, both way.

Dacă sunteţi dintre cei care nu pot dormi în avion, tren etc. (ca mine, adică), este de preferat să aveţi la voi, cel puţin, o carte. [aici e o listă, oarecum, cu 77 de cărţi pe care le-am citit anul trecut, poate vă ajută]

Conexiunea aeroport-oraş şi retur se face cu un autobuz, A2, iar durata e de aprox. 25 min. Costul unui bilet e de 6€ pe segment.

Preţul unui bilet de metrou, pe care, din nou, l-am găsit cel mai uşor de folosit, este de 2.15€. Dar, de data asta, surprinzător, am circulat destul de mult şi cu taxiul pentru că ni s-a părut sigur şi accesibil. Mă rog, am încercat să nu calculăm cât înseamnă euro pe care îi plăteam pe cursă în lei. Cred că şi asta ajută.

Am plătit 14€ (so you don’t have to) intrarea la Satul Spaniol (Poble Espanyol de Montjuic), unde am dat de aceşti mandarini foarte fotogenici şi de o fabrică de ornamente din sticlă.

Dacă vreţi să vizitaţi Sagrada Família, şi ar trebui să vreţi, luaţi-vă din timp bilete online să nu staţi la coadă, în primul rând, şi să nu vă treziţi acolo, ca mine, că e sold out pentru următoarele 2 zile. Aia e, pe data viitoare, când mergem şi la meci.

Înapoi spre centrul oraşului, nu uitaţi de casele construite de acelaşi Gaudí, Casa Batlló, Milà (ambele se vizitează) şi Amatller.

Indiferent de perioada din an în care vizitaţi oraşul, o oprire pe plajă nu va face rău nimănui (cred 🤨). Pe 30 decembrie, nişte copii chiar făceau baie în mare, noi am făcut doar baie de soare, n-aveam costumele la noi 🙃. Ca să nu zic că, unii dintre noi, erau în bocanci.

Noi două, atunci când trebuie să plecăm pe undeva, ne punem o groaza de pin-uri pe google maps cu locurile pe care vrem să le vizităm, să nu care cumva să ratăm vreunul. Dar, no worries, dacă încă nu ştiţi asta despre noi, avem timp să le vedem pe toate, ba chiar avem timp să ne “rătăcim” prin oraş. De mai multe ori.

Dar voiam să zic ceva cu asta, wait for it. Deci avem zeci de pin-uri, citim câteva bloguri înainte, numai că nici unul din grup nu ştie de Mirador del Turó de la Rovira (nici măcar M, care are “mirador” printre cuvintele preferate; de la Lisabona i se trage). Noroc cu P (care locuiește în Barcelona), care ne duce acolo să vedem întregul oraş. Şi acum poate vă duce şi pe voi.

MIRADÓR,miradoare,s. n.1. Belvedere pe terasele palatelor. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr.mirador. 

Aici e de preferat să mergeţi cu taxiul, dacă nu sunteţi dintre cei sportivi, acesta fiind, după cum zice şi dex-ul, la înălţime. Dar e de preferat să mergeţi oricum. Şi încercaţi chiar un apus de acolo. E spectaculos! (iar eu nu folosesc cuvinte mari, de obicei)

Mirador del Turó de la Rovira

M a mai fost în Barcelona, deci mă duc singură pe Camp Nou, dar, cu roamingul activat, nu prea ai cum să nu ajungi la destinaţia dorită. Turul costă 25€ şi nu este ghidat, ceea ce, pe alocuri, e mai bine. Nu ar trebui să dureze mai mult de o oră, cu tot cu contemplat stadionul de la T1, de la mai multe etaje, şi vizionat filmuleţul în care Steaua învinge Barcelona în finala Cupei Campionilor, pe Estadio Ramón Sánchez Pizjuán, în 7 mai 1986. De 3-4 ori. Ba chiar, în mod ciudat, l-am filmat cu telefonul, deși îl știu pe de rost, e pe youtube, îl revăd la fiecare 7 mai. Ca să aflu, când ne reîntâlnim în oraș, că M a făcut și ea același lucru când a vizitat Camp Nou, în 2014. E ceva firesc, așadar. Sigh.

Am mâncat bine la Gats şi, dacă nu ne trezeam pe 1 ianuarie, când era închis, ajungeam şi pe la restaurantul lui Messi, măcar să vedem un meci.

Gats

Nu ne place chiar să dăm totul mură-n gură (expresia asta chiar sper că n-o mai foloseşte nimeni), mai sunt lucruri de văzut în Barcelona, google it. Oricum, nu aveţi cum să rataţi La Rambla, cartierul Gòtic, Arcul de Triumf, Font Màgica de Montjuïc, Catedral de Barcelona (luaţi un loc undeva lângă ea şi ascultaţi muzica), să enumăr câteva, pentru că nu m-am putut abţine 🙂.

Şi, ceea ce era anunţat încă din titlu, se întâmplă: petrecem Anul Nou pe stradă şi vedem artificiile undeva pe la Plaça d’Espanya.

La mulţi ani! 🍾

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *