Copenhaga, pe bicicletă, şi Malmö, pe pod

Bine, OK, you got me!, nu chiar pe bicicletă, dar pe lângă ea tot timpul cât am văzut oraşul.

Chiar dacă nu ne-am plimbat doar prin centru, unde, probabil, ar fi fost mai puţine maşini parcate, s-a simţit prezenţa bicicletelor peste tot. Traficul mult mai lejer, uneori orașul părea pustiu, oameni supli*, copii, câte 3-4 plimbaţi, sau poate luaţi de la şcoală, pe biciclete. La un semafor, numărai uşor 20-30 biciclişti.

*la fel erau şi băieţii de pe Tinder, la 1.90m, if interested 🙃 (glumă, I guess).

Indiferent de mărimea străzii pe care am mers, era, cel puţin, o pistă pentru biciclişti, dacă nu, pe bulevarde, câte două, fiecare de mărimea unei benzi pentru maşini. Am văzut raiul bicicliştilor, ca o dovadă şi că majoritatea nu aveau echipament de protecţie.

Am fost şi în Amsterdam, iarna, e drept, dar Copenhaga e mult peste. Aici, problema la parcare era pentru biciclete, nu pentru maşini, for real.

În singura zi în care ne-a prins ploaia pe-acolo (toată ziua) am văzut puţini biciclişti, asta când am stat pe afară (pentru că, hei!, am fost la muzeu, dar despre asta mai jos), dar nici maşinile nu erau mai multe.

Too many bicycles? Never! În Beijing sunt 9 milioane. 🚲

Dar gata aici despre ele, deşi mi-ar plăcea să mă dau cu una prin Copenhaga, vara, mai ales (brrr), dar, cum îi ziceam şi unui danez de pe Tinder (deci nu glumeam mai sus), nu cred să mai vizitez Danemarca prea curând sau vreodată. Dar cine ştie când mai joacă naţionala României acolo?

Pentru că…

Copenhaga este cel mai elocvent exemplu (poate alături de Lyon) pentru faptul că, dacă nu ar fi existat pasiunea asta a noastră pentru fotbal, pentru echipa naţională a României**, pentru tricolor 🇷🇴, nu am fi ajuns acolo. Nu acum, cel puţin, încă nu ne gândeam la ţările nordice, mai avem prin sud multe de văzut.

Telia Parken

Telia Parken

În plus, Danemarca e o ţară destul de scumpă.***

Dar, dacă tot a apărut şansa asta, şi vedem un meci de pe stadion de 4x pe an 😔, trebuia să mergem. Mai ales că am găsit, acum multe luni (ştiţi vorba aia cu omul gospodar?), şi o ofertă bună la Blue Air: ~400lei, vineri-luni, cu ore rezonabile, both way, aşa că aia a fost. Urma să vedem Copenhaga în octombrie, când, ştim foarte bine, e toamnă 🍂, deci, cel mai probabil, frig. Şi aşa a şi fost, deşi danezii au o vorbă: There isnt’t bad weather, only bad clothing, haine care nu te ajută atunci când plouă torenţial o zi întreagă.

Dar iar am luat-o înainte.

Din nou, vom fi văzut tot ce e trecut pe orice hartă turistică a oraşului, pe direcţia NE-SV:

  • Mica Sirenă;
  • Kastellet (să căutaţi poze cu fortăreaţa asta de sus, o să vă placă ⭐);
  • Friedriks Kirke;
  • Amalienborg, locuinţa familiei regale daneze;
  • cartierul, acum galben 💛, Nyboder, initial alb-roşu (yuck), construit pentru marinari şi familiile lor, în sec. XVIII;
  • cel mai frumos canal, Nyhavn;
  • Rosenborg Castle;
  • Rundetarn;
  • cea mai lungă stradă pietonală de cumpăraturi din Europa, Strøget, împreună cu pasajul Jorck;
  • palatele Christiansborg (din turnul căruia se poate vedea oraşul, all around, gratis) şi Børsen;
  • Thordvaldsens Museum;
  • Biblioteca Regală;
  • Cirkelbroen (broen înseamnă pod în daneză), vizavi de bibliotecă;
  • primăria (aflată în renovare);
  • parcul de distracţii Tivoli, de afară, pentru că, în perioada asta, e închis, dar părea promiţător;
  • şi, ce ziceam mai sus, un muzeu, vizitat pentru că ploua rău afară şi era frig, dar ne-a şi plăcut, Ny Carlsberg Glyptotek, un muzeu de artă construit în jurul colecţiei lui Carl Jacobsen, fiul celui care a fondat berăriile Carlsberg. Intrarea a costat 95 coroane daneze (DKK), aproape 13€.

Da, deşi Danemarca e în UE, unde poţi folosi romingul de care am scris aici, moneda oficială este coroana daneză, cu o paritate la € de 0.13 şi la lei de 0.61. Mai verificaţi cursul înainte să plecaţi.

Astfel, am ales să nu schimbăm lei în coroane, nici nu sunt multe locuri unde se poate face asta, şi să plătim cu cardul. La restaurante/baruri/etc. poţi plăti separat nota de plată cu cardul. Singurul loc unde am avut probeme, şi nu mă aşteptam, a fost transportul în comun de suprafaţă, unde trebuia să plăteşti cash. Şi, cum în ziua în care a plouat, ne aflam, seara, la mama dracu’ (mai exact, la bibliotecă), am hotărât să luăm autobuzul. Doar că el n-a vrut să ne ia, până când M n-a scos de la bancomat coroane, 24 dkk/călătorie (~15lei).

În rest, am mers, de la aeroport spre oraş şi invers, cu un tren, care a costat 23lei/segment, dar depinde de destinaţie.

Deşi cel mai căutat şi frumos canal este Nyhavn, Copenhaga este plină de ele, aşa că te poţi da şi cu barca, timp de 1h, la 5€, cu ghid, ceea ce am făcut şi noi, în ciuda frigului.

Am mers pe jos spre Christiania (aici sunt interzise maşinile, care oricum n-ar avea loc pe aleile care formează cartierul), oraşul din oraş, construit pe locul unei baze militare, ocupată în anii ’70. Cu timpul, au ajuns să locuiască permanent aici circa 1000 persoane, hippies, în marea lor parte, ocupate cu yoga şi meditaţia şi cu drogurile uşoare, care au şi un set propriu de legi, independent de cel al Danemarcei. Imnul zonei se numeşte I kan ikke slå os ihjel – You cannot beat us to death (!) şi au şi steag.

Spre Malmö (ca să bifăm şi Suedia) am mers tot cu un tren (de fapt, cred că doar cu trenul am mers, nu ştim cum arată metroul), pe spectaculosul pod Øresund, care leagă cele două oraşe. Călătoria durează ~35min şi ne-a costat 100lei dus-întors. Podul a fost construit în 2000 şi proiectat de arhitectul George K.S. Rotne. Este format dintr-un tunel lung de 4 km construit sub apă, de unde iese pe o insulă artificială, unde flora şi fauna au fost lăsate să se dezvolte singure, şi continuă pe un pod, lung de 8 km, spre Malmö (folosiţi google cu încredere pentru mai multe informaţii).

Biserica Sf. Petru din Malmö

Biserica Sf. Petru din Malmö (în spate, evident)

Probabil, cel mai important eveniment care s-a întâmplat în Malmö a fost naşterea lui Zlatan Ibrahimović, de care nici nu cred că și-au dat seama la momentul respectiv. 🙃

Conform unei liste găsite într-o revistă, cu podul ăsta vom fi bifat 8 cele mai frumoase poduri din Europa: Vasco da Gama din Lisabona, Tower Bridge din Londra, Ponte Vecchio din Florenţa, Ponte dei Sospiri din Veneţia, Anghel Saligny din România, Széchenyi lánchíd din Budapesta, Pont Neuf din Paris.

Mea culpa: Nu ştiu cum am ajuns în Copenhaga fără să ştim nici măcar un cuvânt uzual în daneză. Tz, tz. Ca să nu faceţi ca noi, am scos aici nişte cuvinte: mulţumesc – tak; cu plăcere – med glæde; da – ja; nu – ingen; bună ziua – god dag; bună seara – god aften.

Cel mai cunoscut cuvânt în daneză este hygge, care desemnează şi un mod de viaţă (google it).

**am jucat, la Copenhaga, pe 8 octombrie, ultimul meci din preliminariile pentru calificarea la CM2018 din Rusia, pentru care nu mai aveam nicio şansă. Meciul s-a jucat pe Telia Praken, iar scorul a fost 1-1 (Eriksen 60′, Deac 88′). Danezii vor juca la baraj. Stadionul va fi gazda, la fel ca Arena Naţională, pentru 4 meciuri de la Euro 2020.

***bugetul, cu tot cu biletul la meci (200lei), ne-a dus la 2300lei/each pentru aproape 4 zile.

****aici voiam doar să zic că îmi plac stelele ⭐. 

Şi mi-a plăcut şi Copenhaga (except for the flag 🇩🇰).

2 thoughts on “Copenhaga, pe bicicletă, şi Malmö, pe pod

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *