Evoluţia numerelor de pe tricou

Estimated Reading Time: 5 minutes

Când auzi de jucătorul cu numărul 10, automat, prin cap îți trec mai multe nume de fotbaliști care au îmbrăcat acest tricou, Hagi, la noi, Pele, Maradona, Messi și lista poate continua mult timp. Şi, când zici numărul 10, știi, cel mai probabil, și pe ce poziție evoluează jucătorul respectiv și ce sarcini i-au fost trasate.

Ultimii 5 câştigători ai Balonului de Aur de la Cupa Mondială au purtat numărul 10, unul emblematic. 

Doar că lucrurile nu au stat mereu așa, fotbalul s-a dezvoltat de-a lungul anilor și din acest punct de vedere.

Herbert Chapman, antrenorul lui Arsenal, este cel care a introdus pentru prima oară numere pe tricouri într-un meci cu Sheffield Wednesday, din 1928. Ideea a fost primită cu reticență, iar numerotarea fotbaliștilor a devenit obligatorie abia în 1939.
Chapman a fost vizionar și din alt punct de vedere, acela că jucătorii lui au primit numere în funcție de locul în teren, de la 1, alocat portarului, la 11, pentru atacant, asta și pentru ca elevii săi să conștientizeze mai bine poziția lor în relație cu cea a coechipierilor.

În 1965, atunci când au apărut schimbările în joc, acestora li s-au atribuit numere crescătoare, de la 12 în sus. Totuși, puteau refuza numărul 13, dacă erau superstițioși.
În Anglia, jucătorilor li s-au atribuit acele numere, meci de meci, până la înființarea Premier League. În acea epocă, nici cei mai mari jucători nu aveau cu adevărat un număr care să fie în întregime sinonim cu ei. George Best, un jucător asociat în mod obișnuit cu numărul 7 la Manchester United, a purtat o mulțime de numere, în funcție de locul în care începea pe teren sau momentul în care era introdus.

Dacă așa a fost cazul în Anglia, pe glob, lucrurile au stat puțin diferit.
Cel mai notabil exemplu este Argentina. Pentru Cupele Mondiale din 1974 și 1978, argentinienii au decis să aloce numerele de pe tricouri în ordine alfabetică.
Spre exemplu, mijlocașul Ossie Ardiles era văzut în mod regulat în tricoul numărul 1.

În 1982, au procedat la fel, un singur jucător, Maradona, a putut să își aleagă numărul de pe tricou. Argentina a mers și mai departe, iar, în 2001, a vrut să retragă tricoul cu numărul 10 de la națională, numai că FIFA s-a opus și a impus, pentru turneul din 2002, ca jucătorii să poarte numere de la 1-23, cât era lotul, măsură aflată în vigoare și acum.

Dacă la națională nu a putut fi retras, la Napoli nu s-a împotrivit nimeni, iar tricoul cu numărul 10 nu va mai fi purtat de nimeni.

La Milan, tricourile lui Franco Baresi (6) și Paolo Madini (3) sunt retrase, dar, în cazul acestuia din urmă, dacă unul dintre fiii lui, Daniel sau Christian Maldini, va ajunge la prima echipă, atunci i se va acorda onoarea de a purta tricoul tatălui său.

Decesul lui Marc-Vivien Foe pe terenul de fotbal, din 2003, a făcut ca două cluburi europene la care jucase să retragă simultan numerele pe care le-a purtat, 17, la Olympique Lyon, respectiv 23, la Manchester City.
La Sevilla, numărul 16 a fost retras după moartea lui Antonio Puerta, doar un sezon, pentru că în Spania această practică nu este permisă.
Moartea lui Cătălin Hîldan a dus la retragerea tricoului cu numărul 11 de la Dinamo, care a retras și numărul 25 purtat pe tricou de Dănciulescu.

În 2021, Steaua a retras tricoul cu numărul 7 purtat de „Fiara” Lăcătuș.

 

Când i s-a spus că va trebui să cedeze tricoul cu numărul 9 la Inter în favoarea brazilianului Ronaldo, Ivan Zamorano a optat pentru numărul 18, dar a decis să imprime un semn plus între cifre.

Au fost și alegeri controversate de numere, ca cel luat de Buffon la Parma, 88, sau 69 al lui Lizarazu.

Sau alegeri dubioase, ca cea a lui Hicham Zerouali, care a jucat cu 0 pe spate la Aberdeen, pentru că porecla lui era Zero.

Sunt echipe care au retras un număr nu pentru vreun jucător, ci în semn de respect pentru propriii fani. Astfel, printre echipele la care numărul 12 e vacant sunt Sparta Praga, Portsmouth, Bayern Munchen, Borussia Monchengladbach, Lazio, Parma, PSV, Fenerbahce și Lech Poznan.

În zilele noastre, jucătorii sunt liberi să își aleagă numărul de pe tricou, și, cel mai adesea și deloc surprinzător, vei vedea inscripționat anul nașterii sau numărul favorit.

În cazul în care numerele nu sunt retrase, și recunosc că nu sunt tocmai un fan al acestei mișcări, tricoul respectiv poate cântări foarte greu pe umerii jucătorului, îl poate responsabiliza și determina să se ridice la înălțimea predecesorul său, iar asta găsesc că e mult mai important pentru viitorul echipei decât elogierea trecutului în acest mod.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *