Honfleur şi Etretat – 11 iunie

Vă ziceam aici cum am început aventura prin Normandia, în prima zi după meciul cu Franţa, aşadar pe 11 iunie.

După „șocul” din Giverny, am plecat spre Honfleur, unul din principalele locuri de evadare ale parizienilor, la doar 2,5 h distanţă de Paris. Honfleur este un oraş micuţ, însă fermecător, cu sub 10.000 locuitori, localizat la gura de vărsare a Senei în Marea Mânecii.

Inima Honfleur-ului o reprezintă portul vechi, Vieux Bassin. Honfleur are o istorie culturală bogată și este plin de căsuțe viu colorate. Portul vechi era folosit în trecut, în secolul XVI, pentru curse spre Canada. Una dintre atracțiile sale o reprezintă Muzeul Maritim, găzduit de fosta biserică Saint- Etienne, construită în secolele XIV-XV. Honfleur este locul de naștere al lui Eugène Boudin, celebru pictor francez impresionist, prieten cu Monet, a cărui grădină superbă o văzusem la începutul zilei.

Honfleur

Ne-am plimbat pe străduțele micuțului orășel, apoi am luat o mică pauză la una din multele sale terase din jurul portului, să vedem Elveția-Albania, că doar abia începuse ‪#‎euro2016‬.

Honfleur

Am plecat după meci (pe vremea aia încă mai speram în calificare 🙁 ) spre Etretat, pe niște drumuri departamentale printre sate și în parte prin câmp, de m-am găndit de multe ori dacă nu cumva gps-ul a luat-o după cirezile de văcuţe de care am dat prin toată Normandia. Speram să găsesc la Etretat ceva asemănător cu Cabo da Roca din Portugalia, cel mai vestic punct al continentului. După ce am ajuns în Etretat, ne-am strecurat pe străduțe până sus pe stâncă, unde…a murit motorul. Câteva secunde de agitație, apoi am ajuns la destinație, yeeeiii!

Am coborât din mașină și am rămas efectiv fără glas. Priveliștea ne-a tăiat orice cuvânt, este unul din cele mai superbe locuri în care am ajuns. Nu am avut sentimentul acela de sfârșit de lume ca la Cabo da Roca, dar parcă peisajul a fost mai spectaculos. Etretat face parte din Côte d’Albâtre, parte din coasta Franceză a Canalului Englez. Côte d’Albâtre își ia numele de la stâncile înalte de cretă, care se întind pe mai mult de 120 km. Aceste formațiuni de roci naturale uimitoare sunt produse de eroziunea mării.

Etretat este faimos pentru stâncile albe, arcurile naturale și plaja cu pietriș alb. Cele 2 arcuri ce se văd din oraș se numesc Porte d’Aval (Aiguille) și Porte d’Amont. Aici poți să te plimbi pe falezele dintre cele 2 stânci, să faci plajă, Falaise Aval și Falaise Amont. După Falaise Aval se găsește Aiguille, stânca de 77m înălțime, cea mai populară zonă din Etretat. Legenda spune că aici ar fi ascunsă o comoară, un pasaj secret intră în inima stâncii. Se poate urca pe ambele stânci. Noi am urcat pe Porte d’Amont, de unde se văd cele 2 faleze și Aiguille, ceea ce vă recomand și vouă, dacă nu aveți timp pentru a urca pe ambele. Există și un al treilea arc natural, dar care nu se vede din oraș, îi zice Manneporte, iar Maupassant îl descria ca pe un elefant care-şi scufundă trunchiul în ocean.

Etretat

Aceste roci mai sunt cunoscute și ca loc al dispariției celor 2 aviatori, Charles Nungesser și François Coli, ce au încercat primul zbor transatlantic non-stop, Paris-New York, la bordul L’Oiseau Blanc, în anul 1927. Un memorial în onoarea celor 2 se află pe Porte d’Amont. Epava nu a fost niciodată găsită, în jurul dispariției apărând mai multe teorii, ceea ce a dus la una din cele mai mari mistere din istoria aviaţiei.

Altfel spus, Etretat m-a fermecat total, este probabil unul dintre cele mai frumoase locuri din Franța. Dacă aveți drum prin Normandia sau prea multe zile prin Paris, puneți-l cap de listă, merită în totalitate!
După Etretat am plecat spre Rouen, un cochet oraș, capitala Normandiei, dar despre asta mai târziu 🙂.

M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *