Estimated Reading Time: 6 minutes
Ei bine, ne-a plăcut neașteptat de tare în Madrid.
Neașteptat nu pentru că am fi plecat de acasă cu vreo idee preconcepută despre oraș, ci pentru că, în primele două zile jumate, am apucat să îl vedem doar foarte târziu în noapte, când întunericul nu îl avantaja.
Ce am remarcat, ca un plus în aceste zile de început de deplasare, a fost aglomerația nocturnă pe care rar ne-a fost dat să o vedem în ultimele orașe vizitate (excepție Londra, bineînțeles). Aglomerația care ne-a bucurat, pentru că ne plac oamenii, în general :), și pe străzi și prin baruri.
Dar să o luăm cu începutul, cu zborul enorm de lung de la București la Madrid, 4h 20min, plus alte 20min pe pista din imensul aeroport Barajas, al șaselea cel mai aglomerat din Europa, conform Wikipedia. Zbor de la Wizz, dus-întors, luat cu 400 lei (cu bagaj mare de mână) prin martie. However, durata zborului de întoarcere a fost cu 1h mai scurtă, datorită curenţilor de aer, am aflat ulterior.
Și se făcu ora 22 când am ajuns la hotelul rezervat pe booking cât mai devreme posibil pentru a găsi preţuri rezonabile la camere. Al nostru a fost central, în apropierea principalului bulevard comercial Gran Via, deci am ieşit şi în prima seară în oraş pentru o sangria :).
Ideea deplasarii la Madrid a plecat de la turneul de tenis Mutua Madrid, patronat de Ţiriac. Mai întâi ne-am luat bilete la el, apoi ne-am organizat cu restul. Dar tenisul va avea un articol separat (aici), să nu fie acesta tl;dr. Cert e că i-am văzut, din nou, pe Nadal, Djokovic, Halep, Feliciano Lopez (girls will understand) ş.a. văzuţi la US Open, Roland Garros sau Turneul Campionilor. Doar atât despre el aici, a fost de maxim 3*, cel mai urât şi slab organizat văzut până acum.
[Articol despre meciul și stadioanele văzute în Madrid.]
Încă o dată, vremea a ţinut cu noi, am reuşit chiar să ne bronzăm, şi a plouat doar în ziua în care am stat la tenis, în arenele acoperite. Altfel, în perioada asta, bate un vânt cam rece pe seară, ar fi bună o bluza în +.
Transportul în oraş se face cel mai uşor, ca de fiecare dată, cu metroul. De la aeroport, la fel, tot metrou, cu un supliment de preţ al biletului de 3€/segment. Ne-am descurcat cu un bilet de 10 călătorii, la preţul de 19€, maxim 2 calătorii/zi. Aici mai multe informaţii despre tarife şi hărţi.
Iar spre Toledo am luat trenul din gara Atocha. Gara cu grădină botanică, cum e asta?
Am pierdut (câştigat?) vreo 30 min. prin ea, şi asta pentru că tot acolo se află memorialul construit după atentatul din 11 martie 2004 în care au murit 191 oameni.
Trenul ne-a costat 20€ dus-întors; recomandăm ca biletele să fie cumpărate împreună, pentru că, de obicei, trenurile sunt full.
Toledo este în patrimoniul mondial al UNESCO din 1986 pentru coexistenţa culturilor creştină, evreiască şi mauritană. Aici a trăit pictorul spaniol El Greco. Oraşul e aşezat pe marginea dreaptă a râului Tajo, cu o altitudine de 100 m faţă de râu, fiind exact genul de oraş pe care, aparent, nu îl putem evita în niciuna dintre deplasările noastre. Va fi ziua în care vom merge, respectiv urca, cel mai mult. Altfel cum să merităm asemenea privelişte, de pe partea cealaltă a râului, din Mirador del Valle? Mă rog, se poate lua şi un autobuz, dar n-am ajuns încă la vârsta aia, plus că aveam şi timp la dispoziţie să mergem pe jos.
Deci ne-am lăsat pentru Madrid 2 zile pline, suficient, s-a dovedit, cât să îl vedem pe tot, dar chiar dacă stați mai mult, în mod sigur nu vă plictisiți. Nu suntem mari amatoare de muzee, n-am fost în Prado, am stat afară pe băncuţă 🙂.
Centrul Madridului este foarte mare, cu zeci de străduţe (prea multe diminutive?) pietonale sau nu, unde se găsesc majoritatea obiectivelor turistice importante, menţionate în toate ghidurile. Nu avem nimic de adăugat, facem doar o enumerare a lor: Plaza Mayor, Plaza de Santa Ana, Puerta del Sol, Piaţa Spaniei, Gran Via, Palacio Real, Parcul Buen Retiro cu Palatul de Cristal, Templul din Debod, restaurantul Botin (cel mai vechi din lume), Mercado de San Miguel etc.
Madrid este poate orașul cu cele mai frumoase fațade văzute în ultima vreme, arhitectura orașului este impresionantă. Bulevarde largi cum sunt Gran Via sau Calle de Alcala, străduțe mici, pitorești, ce te duc cu gândul la orașele mediteraneene, piețe mari ca Plaza del Sol sau Plaza Mayor sau mai micuțe ca Plaza Santa Ana, Parcul Retiro, până și un templu egiptean din antichitate găsim aici (Templu Debod).
Noi am fost la un turneu de tenis Masters, la un meci de fotbal al Realului, pe Vicente Calderon, la gara Atocha, am luat bulevardele la pas, ne-am ”pierdut” pe străduțe, ne-am bucurat de terasele și barurile de pe străduțele astea, am lenevit pe iarbă în parcul Retiro, ne-am distrat teribil încercând câteva ”montaditos” cu Oreo, M. a exersat puțin spaniola de telenovele și am ajuns și până la Toledo.
Madridul pare să fi găsit rețeta perfectă să nu te plictisești, de la arhitectura deosebită, la evenimentele culturale și sportive sau la viața de noapte foarte agitată.
Așa că, dacă aveați vreun dubiu dacă să îl vizitați sau nu, sfatul nostru este mergeți să-l vedeți, e un oraș care va urca în toate topurile voastre :).
Am fost acolo între 11 și 15 mai.