Estimated Reading Time: 8 minutes
For real, chiar avem un Pianocktail care face cocktailuri. La propriu.
Dar să o iau cu începutul, şi anume cu întrebarea pe care o punem mereu celor cu care ne întâlnim pe la evenimente:
V-aţi gândit vreodată cum ar fi să gustaţi o melodie?
(Şi ce gust ar avea ea?)
Ei bine, dacă nu, o veţi face de acum încolo, şi chiar veţi putea gusta una/mai multe (de obicei, mai multe).
O parte dintre melodiile gustate
Noi ne gândim la asta de peste 3 ani, de când am citit cartea lui Boris Vian, Spuma zilelor¹⁾. Nu este chiar genul meu de carte, ducând foarte mult spre SF, dar ideea asta, şi ea science-fiction la prima vedere, mi-a plăcut mult.
Uite cum apare Pianocktailul în carte:
– Merge? întrebă Chick.
– Perfect. M-am străduit destul să-I pun la punct, dar rezultatul îmi întrece toate speranţele. Am obţinut, pornind de la Blake and Tan Fantesy, un amestec cu adevărat stupefiant.
– Dar care e principiul? întrebă Chick.
– Fiecare notă, zise Colin, o pun în legătură cu un alcool, un lichior sau o băutură aromată. Pedala forte corespunde cu oul bătut, iar pedala una corda corespunde cu îngheţata. Pentru sifon e nevoie de un tremolo în registru acut. Cantităţile sunt direct proporţionale cu durata: treizecidoimea echivalează cu a şaisprezecea parte dintr-o unitate, pătrimea cu o unitate, nota întreagă cu patru unităţi. Când cânţi o arie lentă, este pus în funcţiune un sistem de registru, astfel încât să crească nu doza – ceea ce ar produce un cocktail prea abundent -, ci concentraţia de alcool. Şi, funcţie de durata ariei, dacă vrei, poţi să variezi valoarea unităţii şi s-o reduci, de pildă, la o sutime, pentru a obţine o băutură sensibilă la toate armoniile cu ajutorui unui reglaj lateral.
– E complicat, spuse Chick.
A fost complicat.
Până să merg mai departe, să o prezint şi pe cealaltă jumătate a poveştii, care se numeşte Antonia (şi acum toţi: Bună, Antonia!).
Eram colege de birou pe când citeam amândouă cartea, iar ideea ni s-a părut una genială şi entuziasmul a fost mare. Deşi, acum, looking back, pare ceva nebunesc. Pentru că ştiţi ce presupune o pianină care face cocktailuri? O pianină²⁾, în primul rând.
Nici una dintre noi nu ştie să cânte la pian (încă), nu are ureche muzicală foarte bine dezvoltată (cred), nu avem studii în domeniu, şi să cumpărăm singure o pianină funcţională ar fi fost destul de dificil. Aşa că ne-am luat un acordor, care ne acordează pianina, since, şi am vizionat (probabil, aşa se zice şi în cazul ăsta) 3-4 pianine până am dat de cea mai bună, raportată şi la bugetul pe care îl aveam pregătit. Şi, on a winter’s night, în ianuarie 2014, o iarnă cu troiene de 1-2m, pentru că altfel nici nu se putea, după ce am curăţăt de zăpadă intrarea de la garajul în care o vom transforma, am devenit proprietarele unei pianine. Hooray!
[2014 a fost un an bun, cu US Open şi concertul lui Robbie Williams de la Budapesta]
Pianina are, în mod normal, undeva pe la 200 kg, fiind, poate, singurul minus al acestei poveşti, pentru că, de fiecare dată, trebuie să angajăm o firma de transport, care costă (d’oh), iar ea trebuie manevrată cu grijă, fiind o pianină (s-a mai zis?) care trebuie acordată mai apoi, pentru că se dezacordează.
Urmează un lung şir de încercări, pe parcursul a 8-9 luni, după muncă, în weekend, nereuşite, de multe ori. Ştiam că se poate face aşa ceva, am dat de 3-4 poveşti de genul (cam atâtea mai sunt în toată lumea), pe internet, dar nici una în România, să ştim exact ce şi cum. Aşa că, cea care e azi, probabil, e unică.
-
- Uite, se văd ciocănelele pianinei
-
- Ta-da
Ne-am mai luat un om de nădejde lângă noi, pe partea electrică, pe Sorin. Şi am început montajul firelor. Pentru că, dacă încă nu e clar că e adevărat ce scriu aici, şi se poate bea muzica, începe de acum să fie.
Warning! Urmează partea tehnică a poveştii.
Dacă până atunci abia văzusem o pianină, acum, că deţineam una, aveam posibilitatea să vedem şi cum arată ea în interior. Mă rog, nici nu există altă variantă, pentru că, pentru a monta firele electrice, a trebuit să-i scoatem fiecare clapă, 85 are în total, să le lipim sub ele. Încă o dată, optzecișicincideclape. It was fun, până n-a mai fost 🙃. Iar asta nici nu va fi fost partea cea mai grea.
În primul rând, vom rămâne, pe veci, cu cele 85 fire electrice, fiecare corespunzând unei clape, respectiv unei note muzicale, deci unice în felul lor. Fire pe care le-am şi numerotat. În al doilea rând, aceste fire vin într-o placă, numerotată şi ea de la A-Z, deci cum împarţi cele 85 de fire? Şi abia din placa asta pleacă solenoizii care vor lăsa băuturile să curgă. Pe care de unde îi iei? Cum arată? Azi ştim răspunsurile, dar atunci păreau foarte îndepărtate. Pe noi ne-a învăţat toate lucrurile astea Sorin, fără de care etc.
Apoi, cum pui sticlele cu băuturi pe pianină? Şi ele nu pot să fie chiar sticle, nu-i aşa? Pentru că pe unde ar mai intra aerul care să facă posibilă curgerea băuturii? Atunci ce să fie? Sticle iniţial, când nu ştiam nimic, într-un târziu au devenit pâlniile de la chimie, de 1l şi 500ml. Le vom umple, ulterior, cu sucuri, siropuri şi alcooluri. Suportul pentru sticle l-am făcut singure, uite dovada mai jos.
-
- Antonia
-
- That’s me
Ce simplu pare acum, 3 paragrafe 🙂.
Taste the music zicem, dar nu muzica pe care ştim noi să o cântăm (Antonia ştie un cântecel), aşadar, next, am căutat pianistul şi a apărut Sandra, care va fi mereu prima care va fi cântat la Pianocktail 😊.
Sandra
Short reminder: Ne aflăm, în continuare, în garaj, un loc nu chiar ideal pentru cântat. Dar poate unul ideal pentru băut? Poate, atât zic.
Pianocktail e format din piano şi cocktail, prescurtat (vă rog, NU îi zice Pianococktail, Pianocktail zău că sună mult mai bine), aşa că a trebuit să învățăm şi nişte reguli de a face un cocktail băubil, şi am ajuns tot la cărţi. Dar cum am fi ştiut dacă chiar se putea bea? Chiar bând, logic 🙃. Pare şi partea asta fun, dar cât poţi să bei³⁾? (asta e retorică)
Ne-am apucat pe la sfârşitul anului abia de pagina de facebook (superstiţioase fiind, au ştiut de invenţia⁴⁾ de care ne ocupam în garaj doar cei implicaţi) şi de căutat un bar care să ne găzduiască. Dar pare incredibil că poţi ajunge chiar să bei muzica, deci mulţi nu ne-au crezut, şi abia la începutul anului viitor (în 2015) vom ajunge să nu o mai bem singure, şi avem câteva evenimente în barul La Bohème.
În acelaşi an, ajungem la târgul Lord of the Things şi, cel mai important, în Journey Pub (unde ne găsiţi şi azi), prin Bucureştiul creativ, din cadrul Festivalului George Enescu. Mai urmează un eveniment în cadrul galei GPeC şi, de curând, IAA Global Conference – Creativity can change the world.
Azi, pianistă şi prietenă ne e Amira (mai facem o dată? Bună, Amira!).
Amira
Pe lângă faptul că poți gusta muzica la faţa locului, o poți lua şi acasă/să o faci cadou, în nişte sticluţe decorate tot de noi (avem multiple talente, no pun intended).
Esenţa de muzică
Logo-ul
Apariţii în media cu Pianocktailul:
Vă aşteptăm cu 👍 pe Facebook, ❤pe Instagram şi propuneri de colaborări pe pianocktailro@gmail.com.
BONUS My all time favorite cocktail: https://youtu.be/4N3N1MlvVc4.