Estimated Reading Time: 2 minutes
Turneul ATP Bucureşti, o iubire mai veche
M-am gândit mult, poate chiar prea mult, despre ce să scriu în primul meu post.
Voi începe nu cu o “poveste din deplasare”, ci cu una de acasă, Turneul ATP București. Un turneu care îmi este extrem de drag, iar conform Facebook, a doua mea casă, deși eu aș fi zis că a doua mea casă este totuși Ghencea.
Merg la Arenele BNR din 2004, de pe vremea când se numea “BCR Open Romania” și se ținea în septembrie. Nu știu exact când a început să îmi placă tenisul, însă, cu siguranță, am învățat să iubesc și să respect tenisul în cei 12 ani de Arene.
Înainte să se mute în aprilie, turneul se juca în septembrie. Toată vara așteptam să înceapă turneul, să merg la arene, să văd tenis, să-mi bată soarele-n cap și să caut un loc sub celebrul copac. Am așteptat 8 ani să văd în sfârșit un român câștigând turneul ăsta. În 2005 am trăit cu sufletul la gură finala de dublu pierdută de Andrei Pavel și Victor Hănescu, iar în 2007 finala de simplu dintre Simon și Hănescu.
Pasiunea mea pentru tenis a crescut odată cu turneul ăsta. I-am văzut aici pe Ivanisevic, Simon, Youzhny, Tipsarevic, Verdasco, Garcia Lopez, Troicky, Dimitrov, Monfils, Gasquet, Seppi, Almagro, Andreev, Melzer, Mayer, Moya, Fognini, Rosol, Karlovic, Coric și mulți alții.
Turneul a crescut de la an la an, iar odată cu mutarea în aprilie, în plin sezon de zgură, au ajuns aici mai mulți jucători de top 20, iar nivelul jocului s-a ridicat considerabil.
În ultimii ani am văzut tenis live la turnee de Grand Slam, mi-a plăcut la nebunie, dar în fiecare an așteptam acest turneu, îmi făceam cererea de concediu încă de la începutul anului, era săptămâna mea sacră de tenis, o săptămână în care mă bucuram de pomii, florile, casele din Cotroceni, în timp ce mă îndreptam spre Arene.
Anul ăsta a fost ultima ediție. Centralul nu a mai fost întreținut, are risc seismic și nu mai are aviz ISU. Organizatorii au amenajat o nouă arenă, însă a fost destul de frustrant să văd centralul pe fundal, ca un loc interzis!
Totuși, ca în fiecare an am mers la arene, am reușit să mă bucur de tenis, am suferit pentru arena interzisă, rămân însă cu speranța că în anii viitori vom avea din nou un turneu de tenis. Pentru că Bucureștiul merită!
M