Estimated Reading Time: 3 minutes
După atentatele din Franţa, de anul trecut, şi Belgia, în martie, plecam la euro 2016 cu ceva teamă, deşi nu ne-am gândit vreodată serios să renunţăm, doar să avem mai multă grijă pe unde mergem, cu ce, să evităm zonele aglomerate etc.
Plus că se anunţau măsuri serioase de securitate la intrările în stadion, ce ne interesa pe noi mai mult, zona aia aglomerată chiar nu o puteam evita 🙂.
3 filtre au zis, părea ceva care să ne mai liniştească, mai ales că am jucat meciul de deschidere cu Franţa, cu cel mai mare risc, mă gândesc. Aşa că am luat taxiul spre Stade de France, să nu ne înghesuim cu toţii în metrou şi am aşteptat ceva mai departe de intrare deschiderea porţilor.
Numai că porţile erau chiar la stradă, care era aglomerată la ora aia (probabil aşa e mereu), neînchisă circulaţiei maşinilor, iar noi eram sute de oameni. Asta una. Cele trei filtre au constat în 1. notarea biletelor cu o cariocă (!) 2. un control corporal sumar, care nu a inclus şi controlul amănunţit al bagajelor 3. intrarea cu biletul scanat pe la turnicheţi, toate aceste „filtre” făcându-se în mai puţin de 30m.
În +, la primul meci, biletele nu erau pe numele nostru, iar pe site-ul UEFA se menţiona că trebuie să fim însoţiţi de titularul biletelor, o regulă stupidă de altfel, dar care intra în aceeaşi categorie de măsuri sporite de siguranţă. Ghici ce? N-a verificat nimeni numele de pe bilete, la niciun meci.
Parcă, totuşi, la meciul cu Elveţia stewarzii şi-au dat mai mult silinţa, pentru ca, la meciul cu Albania, controlul să fie cel mai slab posibil.
Am fost la multe meciuri până acum, unde am dat şi de mult exces de zel (îmi aduc aminte de un meci la Urziceni în care am fost pipăită exagerat, unul în Ghencea când discuţia a fost de genul: „-Ce ai aici? -O coastă”, şi, mai recent, la Ploieşti, cu Insulele Feroe, unde fetele aveau o cameră specială pentru control, în care ne-au dezbrăcat), dar ne aşteptam la controale şi măsuri de siguranţă ceva mai serioase.
Dincolo de ameninţările teroriste şi securitatea aproape inexistentă, cel puţin vizibil, de la intrarea în stadion, este un campionat al suporterilor, care au ales să se bucure liber de fotbal, parcă mai mult decât la oricare alt turneu final.
Poză cu Stade des Lumières, la meciul cu Albania.
#dindeplasare