La cofetărie în Craiova, înainte de meci

Estimated Reading Time: 4 minutes

Cum facem mereu atunci când mergem să vedem un meci (abia primul din acest an, ceea ce ne întristează tare), ne facem timp să vizităm și orașul, Craiova de această dată.

La 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, sărbătoriţi pe 25 la Chişinău, pe 27 martie am fost la amicalul României cu Suedia (1-0, D. Rotariu), la Craiova, pe noul stadion Ion Oblemenco, inaugurat anul trecut în noiembrie, cu o capacitate de aprox. 31mii de locuri.

E şi ăsta unul dintre scopurile noastre, să vedem cât mai multe stadioane, dar cred că pe acesta l-am văzut suficient (apropo de conflictul dintre galeriile echipei locale şi cetăţenii care au stat în spatele nostru la T2).

Cu Naţionala României ne revedem abia în toamnă (sigh), când începe Liga Naţiunilor cu un meci acasă împotriva Muntenegrului care se va juca fără spectatori.

E a doua oară când am ajuns la Craiova (eu, M e olteancă), prima dată a fost tot într-o deplasare, aşa aş numi-o şi pe asta, cu Steaua acum 11-12 ani, din care nu mai ţin minte mare lucru. Oricum, centrul Craiovei, cel puţin, a fost refăcut, clădirile reabilitate şi străzile pavate. Merită să te plimbi câteva ore prin Centrul Vechi.

Cum avem mereu lecţiile făcute, am citit dinainte ce ar fi de văzut în Craiova şi bine am făcut, pentru că altfel n-am fi descoperit Cofetăria Minerva, cea mai frumoasă din ţară, probabil. N-am intrat neapărat pentru prăjituri, oferta nu era foarte variată sau apetisantă, am vrut să vedem interiorul, care e într-adevăr spectaculos. E redeschisă abia undeva anul trecut, nici craiovenii nu ştiu de ea, drept dovadă că vreo oră cât am stat noi să mai tragem de timp până la meci (nu sunt chiar atâtea lucruri de văzut în Craiova), au intrat doar câţiva oameni.

Cofetăria este la parterul clădirii finalizată în anul 1903, clădire ce avea să devină simbolul Craiovei de odinioară și locul de întâlnire al artiștilor din epoca respectivă. Clădirea actuală este construită pe locului fostului Casinul Minerva, locul unde craiovenii au sărbătorit unirea Principatelor Române (cum se leagă toate în anul centenarului) . Clădirea are un stil arhitectural oriental, maur și a fost construită după planurile arhitecţilor Thoma Dobrescu şi D. Nedelcu.

Se află tot în Centrul Vechi, pe Mihail Kogălniceanu nr. 1.

Şi a trebuit să tragem de timp şi pentru că Muzeul de Artă se închidea la ora 17, iar noi am ajuns la 16.30, şi a trebuit să alergăm, la propriu, prin sălile lui, urmărite de personalul care abia aștepta să închidă. Săli care trebuie vizitate mai pe îndelete, ele cuprinzând colecţii de Brâncuşi, Grigorescu, Baba, Tonitza, Luchian ş.a.

Sărutul – Constantin Brâncuşi

Muzeul se află în Palatul Mihail construit între anii 1898 şi 1907 de către Paul Gottereau, arhitectul Palatului Regal, printre altele, şi restaurat în 2014.

Muzeul sau Palatul Jean de Mihail, monument de interes național, este un exemplu de arhitectură eclectică europeană și academism francez. Palatul este impunător atât la exterior, cât mai ales la interior, unde putem vedea o scară de onoare din marmură, candelabre din cristal de Murano, oglinzi venețiene, stucatură aurită, pereți tapisați cu mătase de Lyon, luminatoare cu vitralii, plafoane din lemn sculptat, vase japoneze, sculpturi și picturi.

Mai poți pierde vremea prin Craiova vizitând Muzeul Olteniei (cu cele 3 secții de Istorie Naturală, Etnografie și Istorie si Arheologie), Grădina Botanică sau Parcul Nicolae Romanescu, considerat cel mai mare parc natural din Estul Europei, tot aici se află Castelul Fermecat și Podul Suspendat.

Nouă ne-a plăcut Craiova, am avut și noroc, nu am dat de lupte cu săbii sau alte grozăvii 🙃, ce-i drept nici nu ne-am aventurat prin locuri mai nefericite, așa că vă invităm și pe voi să îi faceți o vizită.