Estimated Reading Time: 4 minutes
Am ajuns la a cincea povestire formată din frazele de început/sfârşit ale cărţilor pe care le-am citit. 44 au fost în 2022, cele mai puţine din ultimii 10 ani.
Povestirile din anii precedenți sunt aici: 2020, 2019, 2018, 2017.
Ca de fiecare dată, trebuie să se citească totul între ghilimele, căci meritul e al scriitorilor, al traducătorilor, al editurilor etc., eu doar le-am citit și le-am pus într-o ordine nu tocmai aleatorie. Linkul către fiecare carte se găseşte pe cuvintele verzi, iar profilul meu de goodreads e aici.
În 2022, Despre somn: De ce este vital să dormim și să visăm?, Apeirogon, Locul secund & Spre tarmul ocrotit au intrat pe lista mea de favorite.
___________________________________________
Doi-zece, doi-zece, probă.
Întâmplările care urmează s-au petrecut într-o altă lume.
Cândva, demult, pământul era stăpânit de ființe fără creier.
Această carte nu este una de memorii, în sensul clasic al genului.
Imaginează-ți că ești un bebeluș.
Gândește-te. Există o singură problemă filozofică cu adevărat serioasă: sinuciderea.
Conștiința umană este în același timp o forma de conștientizare, sensibilitate și înțelegere, precum și o forma de ignoranță.
Oamenii au înțeles, dintotdeauna, intuitiv, că mintea și corpul nu pot fi separate.
Plutind în sus printr-o învălmășeală de vise și amintiri, unduindu-mă prin cercurile ridicărilor precedente, ies la suprafață.
Ca să începem cu începutul, trebuie să spunem că el murise. Fusese bolnav multă vreme. Totul a început cu o mâncărime.
Credeți că ați dormit suficient în ultima săptămână?
Cu câteva ore înainte de răsăritul soarelui, neurochirurgul se trezește și se pune imediat în mișcare. Toți strămoșii pe lume bărbătească ai lui fuseseră medici. Este obișnuit cu corpuri sfâșiate.
În anumite zile de luni de la sfârșitul lui noiembrie sau de la începutul lui decembrie, mai ales dacă ești celibatar, ai senzația că te afli pe culoarul morții.
Nu departe de mare, pe strada Amirim, locuiește singur. Dealurile sunt îmbăiate în ceață.
N-am niciun chef să încep cu toate aiurelile alea.
A ridicat obiectul de pe polița căminului și l-a studiat cu atenție. Părea, într-adevăr, că fie se mărise camera, fie se micșorase el.
Să nu blestemi lucrurile care cad din cer.
Și-a dus ceașca de cafea fierbinte la buze și a suflat în aburul care se ridică.
Nu le este frică de nimic. Erau tineri, educați, amândoi virgini în această împrejurare, noaptea nunții lor, și trăiau într-o epocă în care o discuție despre problemele sexuale ar fi fost cu totul imposibilă. Deflagrația totală, arderea totală, era sexul, nimic altceva – sfârșitul mistificării.
Cu doi ani înainte să plece de acasă, tata i-a spus mamei că sunt foarte urât.
Vorbeam la telefon cu orele și, când răspundeam și duceam la ureche poza de profil, simțeam că-mi bag un cablu in ceafă și mă conectez la mintea lui.
În vara lui ’94, mama făcea un atac cerebral. E într-a doișpea, spre final, aproape de bacalaureat.
Nu am fumat niciodată, dar e ultima zi de shiva a mamei mele, așa că asta e.
Ți-am povestit cândva cum l-am întâlnit într-o zi pe diavol într-un tren care pleca de la Paris.
Vineri, imediat după-amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre marginea de apus a văii, el s-a întins să moară.
Dispar din viața mea într-o marți.
Am părăsit viața pe 13 mai 2018.
Era o zi de primăvară obișnuită în Istanbul.
Și apoi venea vremea urâtă.
Unele ierni se petrec în plin soare.
Imediat ce am ajuns acolo, m-au făcut alergător de cursă lungă.
__________________________________________
