This is Wimbledon 2018

Estimated Reading Time: 7 minutes

După Roland Garros 2012 şi US Open 2014, în acest an am avut norocul să ajungem la cel de-al treilea Grand Slam al nostru, Wimbledon, care se desfăşoară pe iarbă, la Londra, pe care am văzut-o a treia, respectiv a patra oară.

[Ne-a mai rămas Australian Open, deşi prevăd Roland Garros 2.0, până atunci.]

Îi zicem noroc pentru că Wimbledonul este singurul Grand Slam la care posibilitatea cumpărării biletelor se câştigă prin tragere la sorţi, la loterie. Exact cum a fost la #euro2016, sau cum se întâmplă pe la finalele UCL şi UEL. Atenţie!, nu câştigăm gratis biletele, câştigăm opţiunea cumpărării lor. Şi nici nu avem posibilitatea să ne alegem ziua în care vrem să mergem, nici terenul pe care să intrăm sau locul, la fel, acestea se câştigă. Din nou, poate, noroc, că ne-au dat bilete într-o sâmbătă, în turul 3, pe terenul no. 1, al doilea ca mărime de la Wimbledon, după Centre Court.

A fost al treilea an în care ne-am înscris la loterie, M mai exact a făcut asta, ea fiind mare fan iarbă 🙃. Înscrierea la loterie a fost în decembrie, prin martie am aflat că a câştigat, iar ambele biletele au costat 156 £. Ai câteva zile în care poți face plata, nu se cer datele bancare de la înscriere și nu este nevoie să ai bani pe card când primești mail-ul de câștigător pentru că nu se retrag automat. Se pot câştiga 2 bilete de persoană, iar M m-a ales pe mine să mă duc cu ea la Wimbledon 💛.

Loteria era singura variantă pentru noi de a ajunge la Wimbledon.

Dar, pe lângă asta, mai există şi alte variante, pentru oamenii foarte răbdători şi norocoşi, printre care:

• Coada (the Queue) de câțiva km care se formează, în Wimbledon park, lângă complex, chiar şi cu o seară înaintea meciurilor, unde oamenii pot campa fiind treziţi pe la 6 dimineaţa de stewarzi pentru a-şi ocupa locul la Coadă. Pentru ei, în mod special, se păstrează o cantitate de bilete. Zona arată ca la marile festivaluri de muzică.
• Există, în interiorul complexului, altă coadă de unde, pentru o sumă destul de mică de bani (10-15 £), se pot cumpăra biletele celor care pleacă în timpul zilei, după-amiaza, sau când nu mai au chef de tenis. Din 1954, toți banii din bilete returnate și revândute sunt donați în scopuri caritabile.
• Câteva sute de bilete vor fi disponibile pe ticketmaster.co.uk, în ziua meciurilor, dar se epuizează instant.

Biletele se pot ridica doar în ziua pentru care le ai, cu dovada identităţii şi a plăţii, proces care am crezut că va dura destul de mult. La 10.30 urmau să se deschidă porţile, în mod oficial, la 11.30 începeau meciurile, aşa că ne-am asigurat să fim acolo around 9.30. Doar că, din momentul în care ne-am pus la coadă şi până am intrat în posesia biletelor, au trecut maximum 15 minute.

Aşadar, biletele pe care le aveam ne dădeau acces pe Court no. 1 şi pe celelalte terenuri mai mici, până la 18, dar nu şi pe Centre Court, Court no. 2 şi no. 3, iar meciurile, pe cele 4 arene mari începeau la orele 13. Pe restul, la 11.30, ocazie cu care l-am văzut pe Gilles Simon (prietenul nostru de la ATP Bucureşti) împotriva lui Matthew Ebden (6-1, 6-7, 6-3, 7-6), pe terenul 18.

Terenul 18 este cel pe care, în 2010, s-a jucat cel mai lung meci din istorie, 11h5min, John Isner 6-4, 3-6, 6-7, 7-6, 70-68 Nicolas Mahut.

Harta complexului este aici.

Gilles Simon pe Court no. 18

La 13, a început, pe Court no. 1, Simona Halep 6-3, 4-6, 5-7 Su-Wei Hsieh, aşa că ne-am mutat la locurile noastre, unde vom petrece aproape întreaga zi. Trei meciuri erau programate aici, Halep prima, apoi Ernest Gulbis 7-6, 4-6, 5-7, 6-3, 6-0 Alexander Zverev (meci care a durat aproape 3.5h) şi Nick Kyrgios 1-6, 6-7, 4-6 Kei Nishikori. Apucăm, între meciurile 2 şi 3, să o vedem pe Buzărnescu la dublu mixt, alături de Marcin Matkowski, pe terenul 17.

În acest timp, în afara terenurilor, este o mare de oameni, bănuim că se vând bilete un pic peste capacitate, nu ne-am mai întâlnit cu asemenea aglomeraţie pe la niciun Grand Slam, unii oameni veniţi la picnic, cu coşuri cu mâncare şi şampanie (e voie cu mâncare şi băutură, inclusiv alcool, din afară), pe care îl poţi face pe celebrul Henman Hill, unde se văd meciuri* pe un ecran imens.

Şampania este, de altfel, una dintre băuturile preferate la Wimbledon, și, băută alături de căpşuni, simple sau cu frişcă, din care se estima că se vor vinde, în acest an, aprox. 34 tone, a devenit o tradiție. O porţie de căpşuni costă, începând cu 2010, 2.5 £. Deşi sunt foarte mulţi oameni, iar statul la cozi este o tradiție la Wimbledon, timpul de aşteptare la coadă, la orice, este destul de scurt.

Există nişte aparate pentru umplere a sticlelor cu apă, din aceasta nu a fost nevoie să cumpărăm, deşi am băut foarte multă, pentru că, iar asta poate intră în norocul de care ziceam la început (sau poate nu?), în Londra, în ultima lună, temperaturile au urcat zilnic până la 30°C. Noroc, din nou, că locurile de pe Court no. 1, au fost, toată ziua, la umbră, sub acoperiş.

⚽Ţinând cont de faptul că eram în plin World Cup, nu aveam cum să nu ne gândim şi la fotbal, mai ales că sâmbătă, 7 iulie, Anglia a jucat cu Suedia, iar Croaţia cu Rusia, în sferturile WC. Aşa că, aproape tot meciul lui Halep, M s-a chinuit să găsească un stream pe care să vedem meciul Angliei, făra noroc însă, netul cred că era destul de prost şi n-am văzut decât nişte secvenţe. *Am sperat chiar că meciul va fi dat pe Henman Hill, dar, când am întrebat asta, ni s-a răspuns this is Wimbledon (d’oh!), care e doar despre tenis 🙂.

Henman Hill

Altfel, în toată Anglia, în afara Wimbledonului, aparent, entuziasmul era foarte mare, Football is coming home (supposedly), se auzea peste tot, aşa se salutau oamenii, practic.

Meciul Croaţiei l-am urmărit doar pe livescore, până la penalty-uri, pe care, pentru că am ales să ne întoarcem pe jos până la metrou, le-am văzut din strada, la un televizor din casa unui om care n-avea perdele la geam. Cred că ne-am strâns vreo 30 oameni.⚽

Transportul până la Wimbledon se face cu veşnicul metrou până la staţia Southfields şi un autobuz vreo 3 staţii, deşi se poate merge şi pe jos, ca să intri mai repede în atmosferă.

Ultimul meci din zi, chiar cel de pe Court no. 1, dintre Kyrgios şi Nishikori, s-a terminat pe la ora 21, şi am văzut, timp de 9.5h, tenis încontinuu, una dintre zilele noastre preferate.

🏆 Campioni la Wimbledon 2018 au fost, la feminin, Angelique Kerber, după ce a câştigat 6-3, 6-3 la Serena Williams, şi Novak Djokovic, la masculin, cu 6-2, 6-2, 7-6, la Kevin Anderson.