Începuturi de cărţi – 2025

Estimated Reading Time: 7 minutes

Am ajuns la a opta povestire formată din frazele de început/sfârşit ale cărţilor pe care le-am citit. 62 au fost în 2025, deși a fost o perioadă de panică prin octombrie, când credeam că nu reușesc să îmi ating borna de o carte pe săptămână, chiar mi-am reînnoit permisul la Biblioteca Metropolitană, dar am reuşit, pfiu.

Zic că de acum mă voi limita la frazele de început, deși eu le notez și pe cele de sfârșit, pentru că ele sunt, poate, mai studiate de autori, mai căutate. Preferata mea rămâne „Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa.”

Povestirile din anii precedenți sunt aici: 202420232022, 2020, 2019, 2018, 2017.

Ca de fiecare dată, trebuie să se citească totul între ghilimele, căci meritul e al scriitorilor, al traducătorilor, al editurilor etc., eu doar le-am citit, le-am adaptat și le-am pus într-o ordine nu tocmai aleatorie. Linkul către fiecare carte se găseşte pe cuvintele verzi, iar profilul meu de goodreads e aici.

Am adăugat Martir!, Sub cerul liber, stăm în luminăCrossroads, Tatăl meu care ești pe pământ, Prietenii mei, Paradis pe lista mea de favorite. Mi-am făcut curaj să mă apropii de Theodoros, al lui Cărtărescu, doar pentru a-mi reconfirma faptul că de ce ți-e frică nu scapi. În continuare, sunt fascinată de seria lui Éric-Emmanuel Schmitt, Străbătând secolele, care va conţine 8 volume, 4 deja apărute, şi, evident, citite. 
Iar titlul „Degeaba ai citit atâtea cărți” mi se potrivește perfect.


La început nu le vezi.

Pentru început, am făcut cumva și m-am născut.
Eu sunt Filip.
La cincisprezece ani, se mută cu mama lui în alt oraș și se transferă la altă școală.
Primul eveniment notabil din viața mea a fost lectura unei cărți groase la vârsta de 8 ani: Jules Verne, 20000 de leghe sub mări. Cred că m-am apucat de citit dintr-un soi de incapacitate.
Ascultă învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumarea maicii tale, căci ele sunt ca o cunună pe capul tău și ca o salbă împrejurul gâtului tău.
Tata, care a fost profesor de sport, și-a păstrat fluierul din dotare.
Când tata mi-a spus că a lovit-o pe mama o singură dată în cei douăzeci și trei de ani de căsătorie, nici măcar nu i-am răspuns.
Bunicul a venit să locuiască cu mine.

Șirul de case înalte și înguste, toate de aceeași nuanță de ecru, se întindea în sus pe panta lină a dealului, fără să i se vadă capătul. Cât vezi cu ochii, doar savană și orizont.
Într-o bună zi, acolo e viață.
Acum multă vreme, Christine trecea printr-un parc.
Yasuko se obișnuise să vina în vizită.
Pe vremea aceea îi intimida pe bărbați. Poartă o haină nouă.
În toate viziunile pe care le avusese în tinerețe despre viitor, despre slujba pe care ar fi putut să o aibă, despre orașul și casa în care ar fi putut să locuiască, Marine nu se gândise niciodată că ar fi putut să rămână singură.

Căsătoria Ratei avu loc sub semnul panicii.
Secole la rând, regii Europei s-au desfătat cu seducătoare metrese generos răsplătite.
Firește, e imposibil să știi sigur ce e în sufletul cuiva, cu atât mai puțin în propriul suflet sau al celor pe care îi cunoști cel mai bine, poate mai ales în sufletul celor pe care îi cunoști cel mai bine.
La un anumit punct al carierei sale, artistul G., poate fiindcă nu găsise alta modalitate de a-și înțelege locul în istorie, a început să picteze cu susul în jos.
Deși conștiința ne-a fascinat din cele mai vechi timpuri, am avut întotdeauna probleme în a o defini.
Fiindcă și mie, de fapt, cel mai interesant mi se pare ce se petrece în capul călăului.
E un psiholog în Nevada interesat de diferitele feluri în care gândesc oamenii.

De când nu mă mai aventurez deloc afară, petrec mult timp într-un fotoliu, recitind cărțile.
Stă la masa de lucru din camera de la etaj. Când mă întorc acasă de la munca și-mi găsesc garsoniera goală simt că pot fi cine vreau, că sunt eliberat de identitatea celui de dinaintea mea, un tip pe care nici nu știu dacă aș fi vrut să-l cunosc.
Sunt singur.

În baie, unde nu se permite – din rațiuni reproductive – să păstrăm un terabyte de filme, imagini și holograme erotice, am descărcat în toate cele șase ecrane autoscopice filmele cu tine.
Împreună suntem un test cu dungi rozalii. Țin mâna stângă întinsă pe brațele scaunului și mă uit la neoanele din tavan.
Violonistul negru se uită la mine.
Frigul îl trezi pe Serghei pe la ora trei noaptea.
Cerul, fragmentat de stejarii și ulmii golași din New Prospect, mustea de promisiunea umedă a două fronturi atmosferice cenușii. Aerul mirosea a cauciuc ars.
Dădaca întârzia. S-a înnoptat și ea nu aude bătăile în ușă, cum stă la fereastra și privește în grădină. Pe potecă, în față, de după o stâncă, apare un bărbat.

M-am hotărât ca pe 29 decembrie s-o omor pe Germaine. Avocatul meu spune că și în cazul în care vom hotărî să mințim la tribunal ar fi bine ca adevărul să ne fie clar.
Nu luă liftul, ci coborî pe scări.
Un lucru mic și simplu ți-am zis să faci și l-ai ratat. Nu poți tăia un măr cu alt măr.

John, în vârstă de 82 de ani, este profund deprimat și simte că nu are niciun motiv să mai trăiască după ce a fost diagnosticat recent cu cancer pancreatic.
Sunt preot, pentru numele lui Dumnezeu, cum e posibil să mi se întâmple așa ceva?
Dacă-ți faci cruce cu trei degete năclăite în sânge, mânjind cu sânge în frunte, deasupra sprâncenelor, punând apoi o pată pe poalele cămășii tale de atlaz atât de alb că pare auriu, și alte două pe umerii ei cu epoleți de opale, mai întâi pe dreptul, apoi pe stângul, în numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, Amin, va fi crucea ta primită?
Poate că Cyrus luase în ordinea cuvenită medicamentele pe care nu trebuia să le ia sau poate că luase în ordinea greșită medicamentele pe care trebuia să le ia, cert este că, în clipa în care Dumnezeu i-a răspuns, în sfârșit, după douăzeci și șapte de ani de tăcere, și-a dorit mai mult decât orice pe lume ca Dumnezeu să-i mai răspundă o dată.
În orășelul vecin, un bărbat își omorâse soția și copiii.
Au venit ca o procesiune de participanți la carnaval.
Adolf Hitler: respins.

În data de 12 august 2022, la ora unsprezece fără un sfert, într-o dimineață însorită de vineri din nordul statului New York, am fost atacat și aproape ucis de un tânăr cu un cuțit imediat ce am ieșit pe scena amfiteatrului din Chautauqua să vorbesc despre cât e de important să-i protejăm pe scriitori de pericole. Peste câteva ore vor veni să mă caute.
Lespedea grea se închisese deasupra noastră. Locul capului e pe pernă, restul e pură teroare.
Într-un târziu hamsinul s-a potolit. De atunci încolo, ori de câte ori auzea cântecul, se gândea la Munson.
Cel mai simplu ar fi s-o demolați.
Când am murit, ușa s-a deschis larg.
Un freamăt.
Fuge.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *