Rouen, Caen, Omaha Beach, Mont St. Michel, Rennes – 12 iunie

Estimated Reading Time: 7 minutes

Suntem în 11 iunie, seara, abia am parcat maşina pe lângă hotel cu 15€/zi şi avem timp doar să ne lăsăm bagajele (la etajul 3) şi să căutăm un bar unde să vedem Anglia-Rusia.

Găsim barul (cu un chelner drăguţ :D) aproape de hotel şi vedem meciul (1-1 final, ruşii au egalat în ultimele minute, cum se va întâmpla foarte des la acest #euro2016, ba se întâmplase şi la meciul nostru cu o seară în urmă), deci nu apucăm să vedem nimic din Rouen, doar că părea cam pustiu. Mă rog, era seară/noapte.

Undeva pe stânga, acolo, am văzut meciul.

Dimineaţa, pentru că seara n-am fost hotărâte să mâncăm la hotel, plecăm să mâncăm prin oraş, oricum trebuia să îl vizităm. Dacă aveţi posibilitatea, luaţi micul dejun în hotel (6-8€/pers. am dat noi în rest), pentru că economisiţi timp şi ceva bani.

12 iunie va fi cea mai ploioasă zi pentru noi, dar, dintr-un total de 13, zic că mai menţinem un pic legenda cum că, atunci când suntem noi două în vacanţă, nu plouă ☀. Plus că Normandia e cunoscută drept o regiune în care plouă zilnic.

Era deja înnorat când am plecat, dar vom apuca să vedem tot ce e de văzut. Catedrala din Rouen e la 2 paşi de hotel, apoi, spre centrul vechi trecem pe sub un mare ceas medieval aşezat pe o arcadă renascentistă.

Catedrala din Rouen

În capătul de vest, se află Place du Vieux-Marche, unde Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în 1431. Pe locul rugului s-a construit o biserică în onoarea ei. La vest de piaţă se află vechiul spital din Rouen, unde, în 1821, s-a născut romancierul Gustave Flaubert.

Oraşul este în continuare pustiu.

Cazarea din Rouen, luată încă din februarie cu anulare gratuită, ne-a costat 25€/pers.

Trecem prin Caen doar pentru că era în drumul nostru, unde vedem castelul şi ce se vede din el. Castelul a fost construit în jurul anului 1060, de către William Cuceritorul şi a avut parte de multe bătălii în timpul Războiului de 100 de ani, dar și în timpul Revoluției Franceze, iar în Al doilea Razboi Mondial, în 1944, a fost lovit serios.

Next, Omaha Beach, unde, pe 6 iunie 1944, au debarcat aliații.

Am plecat de pe plajă exact când a venit un grup mare de turişti, care ne-ar fi stricat pozele, altfel, până atunci, eram singure pe-acolo.

În Colleville-sur-Mer, la 5 km de Omaha, se află cimitirul american, cu 9,387 morminte, majoritatea ale celor morţi la debarcarea din Normandia. Aici își au locul de veci și doi dintre fiii lui Roosevelt, Theodore Jr, care a murit la 36 zile după ce a condus primele trupe la Utah Beach și fratele său, Quentin, mort în Primul Razboi Mondial într-o confruntare aeriană, pilot fiind, exhumat și îngropat mai apoi lângă fratele său. Numele soldaților sunt scrise pe fiecare cruce, exceptând un număr de 1557 persoane ce nu au putut fi găsite sau identificate, numele fiind gravate pe pereții grădinii semicirculare ce face parte din memorial. În mijlocul acestui memorial se află statuia de bronz The Spirit of American Youth Rising from the Waves. În timp ce ne plimbam prin cimitir am prins și momentul când a început să se intoneze imnul Statelor Unite, iar cum acolo erau o mulțime de americani, momentul a fost cu adevărat solemn.

După ce eu zisesem, cu o zi în urma, la casa lui Monet din Giverny, că nu mi-ar displăcea o asemenea locuinţă, M zice, în cimitir, că nici ei un asemenea loc de veci. Elocvente sunt pozele, în ambele cazuri.

Highlight-ul zilei urma sa fie Mont St. Michel, văzut şi plăcut imediat într-o etapă de TDF acum ceva ani, şi pus în capul listei atunci când începeam să ne facem itinerariul.

Mont St. Michel, patrimoniu Unesco din 1979, este o insulă-stâncă din Marea Mânecii, ocupată de un sat cu 41 locuitori şi de o biserică fortificată în vârf.  Muntele este una din cele mai importante locații de pelerinaj din Europa. Legenda spune că pe la începutul secolului 8, episcopul Aubert a susținut faptul că Arhanghelul Mihail i-a spus să înalțe o biserica la mare, deasupra insulei. Din 966, ducii de Normandia și regii francezi au sprijinit dezvoltarea unei mănăstiri benedectine, ce mai apoi va deveni un important centru de învățământ și a atras unele din cele mai importante minți ale lumii. În ultimele secole însă, din cauza agriculturii, turismului și construirii unui dig, golful Mont St. Michel a fost predispus la colmatări, astfel încât Couesnon, principalul râu al golfului, a fost lăsat mai liber, iar Mont St. Michel rămâne o insulă, ca urmare a unui proiect de amploare, al cărui obiectiv este restaurarea caracterului maritim al insulei. Fără acest proiect, Mont St Michel risca să fie înghițit de nisip și înconjurat de mlaștini de sare.

În timpul mareelor de primăvară, Golful Mont Saint – Michel are cea mai largă gamă de maree din Europa continentală. Apele se pot retrage până la 25 km de țărm. După reflux, localnicii spun că apa se întoarce în ritmului unui cal în galop, așa că verificați înainte pe site-ul abației, astfel încât să nu fiți surprinși. Alături de munte, golful face de asemenea parte din Patrimoniul Unesco. Alături de ghizi specializați se fac și traversări pietonale prin golf.

Pe lângă bisercă, obiectivul principal al miilor de pelerini, insula este plină de muzee, restaurante, terase și magazine de suveniruri. Seara sunt multiple evenimente muzicale și show-uri de lumini.

Accesul la insulă se face cu un autobuz gratuit, luat din apropierea parcării, unde ne-am lăsat şi noi maşina. Se poate merge şi pe jos. Am dat 11€ pentru aprox. 3h, cât am vizitat.

Remarcaţi că nu am amintit deloc de mâncare încă din Rouen, de dimineaţă, deci ne era un pic foame, ăsta a fost şi primul nostru gând când am urcat în cetate, să stăm undeva să mâncăm, doar că, pe la orele 15-16 mai toate restaurantele erau închise, se putea doar bea ceva, ocazie cu care am văzut mai toată mânăstirea, pe o ploaie specifică zonei.

La hotel, în Rennes, avem timp doar să ne lăsăm bagajele, pentru că începea Germania-Ucraina. 26€/pers.