Estimated Reading Time: 2 minutes
Cu tenisul, cel cu care am făcut cele mai îndepărtate „deplasări externe” (ROLAND-GARROS, US Open Tennis Championships, Turneul Campionilor*, bugetele vi le dă M), nu am o istorie foarte bogată, fiind un sport destul de scump, se zice, care te plimbă prin toate ţările, săptămânal.
În Ro reuşeşti să vezi Cupa Davis, BRD Nastase Tiriac Trophy (ultima ediţie anul ăsta, aici mai multe), Fed Cup (la care n-am ajuns) şi cam atât, 2-3 săptămâni cu totul pe an, iar la mine funcţionează expresia „pofta vine mâncând”, care o dă apoi în mici obsesii.
Am totuşi un meci care se distinge, văzut în ţară, România 2–3 Elveţia, în Cupa Davis din 2004 (yep, I’m old), de la Polivalentă, la care m-am dus singură (cum o voi face, mai apoi, la multe meciuri, de fotbal, mai ales), unde l-am văzut pe Federer, proaspăt nr. 1, cel mai bun jucător ever, they say, al cărui suporter nu sunt neapărat, îi aleg, de obicei, pe cei mai slabi (ştiu, nu s-ar părea, but that’s the truth), dar apreciez că a scris istoria în vremea mea. On second thought, nici n-aş putea zice că susţin pe cineva (ce o însemna asta din faţa televizorului), mă uit doar la aproximativ toate meciurile.
Nu i-am citit biografia, i-am făcut-o cadou lui M, mare fan 😀, aşa că o să v-o recomand pe cea a lui Agassi, pe care nu l-am mai prins live undeva.
Aici vă las o listă de pe Goodreads cu cărţi, on tennis. Vom mai face asta.[uite că am făcut]
*vom reveni, se înţelege, cu poveşti detaliate despre absolut toate meciurile şi despre absolut orice, randomly.
R, the one with so many paranteze (în engleză le zice parenthesis, care sună ciudat)
#citesteocartepesaptamana
#dindeplasare