(Maximum) 48h în Lituania, printre biserici, doar cu baschet

Estimated Reading Time: 6 minutes

Nu cred că e greu de ghicit că nu am prea avut treabă cu baschetul cât am fost în deplasarea din Lituania. Şi nici cu bisericile (d’oh). Am fost, în schimb, singurii care au avut treabă cu fotbalul.

Pentru că, deşi am ajuns în Vilnius cu o zi înaintea meciului de fotbal din Liga Naţiunilor, nimeni nu avea habar de el. Spre ex., taximetristul* care ne-a dus de la aeroport la hotel a ajuns la concluzia că, dacă am venit la meciul de fotbal, vom juca noi două în el, iar vânzătorul de la cafenea ne-a urat succes la meci, pentru ca abia mai apoi să ne întrebe împotriva cui jucăm. Şi jucam împotriva lor.

Iar acest dezinteres s-a văzut şi pe stadionul cu gazon sintetic care are o capacitate de 5067 locuri, dintre care doar 2297 au fost ocupate.

LFF Stadium

Să zicem că scuza lor (dacă pot avea aşa ceva) e că Lituania are ca sport naţional baschetul, unde chiar au făcut ceva performanţe de-a lungul anilor. Wikipedia ştie mai bine.

⚽ România a câştigat chinuit acest meci (primul câştigat de ţara noastră de când facem noi două deplasări ==> nu suntem noi cu ghinionul) cu 2-1 în minutul 94, după ce am fost egalaţi în min. 89 (marcatori Chipciu 13′, Maxim 90+4′).

✈ Nu există zbor direct Bucureşti-Vilnius, aşa că a trebuit să luăm unul cu escală la Milano, dar escale se mai pot face în Istanbul, Bruxelles, Varşovia etc., trebuie doar să urmăriţi vola.ro pentru ceva convenabil. Am dat 104€ pe avion şi l-am luat cu două săptămâni înainte de meci (prima dată când îl luăm atât de târziu), cu 100€ mai ieftin decât ce găsisem până atunci. Nu e foarte plăcută escala, de 2, respectiv 5h, dar e singura variantă.

🏨 Hotelul a fost rezervat din timp pe booking, cu anulare gratuită, ceea ce vă sfătuim să faceţi mereu, chiar dacă nu sunteţi siguri de plecare.

🇱🇹 Lituania este o ţară baltică din UE, cu aprox. 2.8mil. de locuitori, cu capitala la Vilnius, unde ne-am deplasat şi noi în vederea celui de-al patrulea meci din cadrul grupei de Liga Naţiunilor. Am fi putut numi foarte bine acest articol: Am fost în Lituania, so you don’t have to, dar ne-am abţinut.

Probabil suntem deja renumite pentru rapiditatea cu care vedem un oraş, chiar şi unul mai măricel, aşa că nu ne-a luat mult să îl vedem pe acesta, cam 3/4 din prima zi (1/4 am fost la meci).

În Vilnius, avem cel mai mare Centru Vechi din Europa de Est, aflat în patrimoniul UNESCO din 1994. Oraşul a fost Capitală culturală europeană în 2009 (short reminder: în 2021, Timişoara va fi capitală culturală europeană).

⛪ Sunt 28 de biserici doar în Centrul Vechi din Vilnius, de care veţi da la tot pasul: Biserica Sf. Ecaterina, Sf. Petru şi Pavel, Cazimir, Catedrala din Vilnius etc.

În piaţa Catedralei se află o placă pe care scrie Stebuklas (miracol, în lituaniană), ce marchează punctul în care, în 1989, s-a încheiat cel mai lung lanţ uman, care a plecat din Tallin, Estonia, format din 2mil. de persoane, ca un protest împotriva sovieticilor. Azi, aici îţi poţi pune o dorinţă, care se poate îndeplini dacă te învârţi pe placă de 3x clockwise, sari şi bati din palme (n-am făcut aşa ceva, dacă vă întrebaţi). Din clopotniţa Catedralei poţi vedea oraşul, de sus.

🌇  Alte locuri din care poţi admira oraşul, de sus, mai sunt turnul Castelului Gediminas şi Cele 3 Cruci, de unde neapărat trebuie să vedeţi apusul. Asta ne-a amintit de apusul văzut în Barcelona. Sus adică la înălţime, unde trebuie urcat pe jos, dar, trust us, merită.

🚫 La fel ca Freetown Christiania din Copenhaga, există şi în Vilnius un oraş liber, Užupis (care înseamnă de cealaltă parte a râului) cu o populaţie de aprox. 7mii de locuitori, armată proprie (formată din 11 oameni), imn, steag şi constituţie, scrisă la bere şi tradusă şi în română pe pereţii oraşului.

Printre articolele Constituţiei:

3. Fiecare are dreptul să moară, dar aceasta nu este o obligaţie.

10. Fiecare are dreptul să îşi iubească pisica şi să aibă grijă de ea.

12. Un câine are dreptul să fie câine.

15. Fiecare are dreptul să aibă dubii, dar aceasta nu este o obligaţie.

🥔 Ar trebui încercată mâncarea lituaniana o dată, ca să nu mai fie încercată vreodată. Ea este formată, în cea mai mare parte, din cartofi şi, pe alocuri, sfeclă roşie: Zeppelins, Kepta Duona, Potato Pancakes, Kugelis, Burokėlių Sriuba. Oricum, mâncarea şi băutura au preţuri accesibile: în jur de 5€ un fel principal şi ~3€ o bere.

🏛 Observ că ne-am făcut un obicei din a vizita câte un muzeu pe oriunde mergem, deşi, până de curând, nu eram fani. Aşa că am ajuns la Muzeul Genocidului (4€ intrarea) unde abia am rezistat să vedem celulele închisorii, spaţiile de tortură şi execuţie.

Genocido aukų muziejus

🚅 Cum am rămas cu o zi în care nu aveam niciun plan, am luat trenul (4-6€/segment), o oră, spre al doilea cel mai mare oraş al Lituaniei, Kaunas. Aici, am dat de alte biserici (Biserica Sf. Arhanghel Mihail, Catedrala Sf. Petru şi Pavel), de castelul Kaunas, un centru vechi destul de frumos şi o stradă pietonală asemenea. În Kaunas, există un muzeu al diavolului, care cuprinde peste 3000 de exponate cu sus-numitul (sau jos?), dar, hei!, noi am fost cu o zi în urmă la muzeul genocidului din Vilnius, we had enough.

[🏰 O altă variantă de a umple juma de zi ar mai fi Castelul Trakai, aflat la 30min cu trenul/autobuzul de Vilnius.]

Trakai Castle, sursă poză google

All in all, sperăm să nu trebuie să mai ajungem prin Lituania cu echipa de fotbal (şi nici cu cea de baschet, deşi, hmm), pentru că altfel oricum nu ne mai ducem.

*🚖 dacă se întâmplă să ajungeţi prin Lituania, folosiţi cu încredere Taxify, muuult mai ieftin decât taxiul.