Estimated Reading Time: 4 minutes
As it turns out, am obiceiul să dezvolt anumite obsesii. Ex. În ianuarie mi-am făcut un tatuaj cu pepene 🍉, şi, ce eram eu obsedată până atunci de pepeni (fructul), dar acum?, când caut tot felul de desene şi tricouri şi ascult numai nicecream.fm :D?
Dar postul ăsta va fi despre altă obsesie, more related cu deplasărilor noastre: tricolorul. Am dat o raită prin toate pozele puse de-a lungul anilor pe facebook şi am găsit câteva la subiect.
O voi lua cronologic.
În Soroca, Basarabia, 27 martie 2010, când se făceau 92 ani de la unirea Basarabiei cu România. Asta se întâmpla pe vremea când puteai trece dincolo de Prut doar dacă aveai paşaport. Acum e mult mai simplu, doar cu buletinul (în stânga, în roşu, sunt eu. ahahaha).
Din nou în Basarabia, tot în jurul datei de 27 martie, 2012, în Chişinău.
Distanţa din Turnul Eiffel până la Bucureşti, poză făcută cu ocazia deplasării la Paris în vederea urmăririi Roland Garros, în 2012.
Aici suntem la Lisabona, în 2012, unde vom vedea stadionul Estádio da Luz a lui Benfica şi meciul Sporting 0-1 Rio Ave pe Estádio José Alvalade.
Revin la Basarabia, în toamna lui 2013, în Parcul Izvor la un marş pentru Unire (dovadă că n-a fost anul ăsta primul).
Autobuz din Salonic, unde făcusem o scurtă escală spre meciul nostru de baraj cu Grecia, de la Atena, din toamna lui 2013.
În Washington la Lincoln Memorial, cu sora mea şi M, acolo unde am aterizat în drumul nostru spre NY, US Open 2014.
Urmare a deplasării în America, am realizat că noi avem foarte puţine obiecte vestimentare cu tricolorul pe ele, spre deloc chiar, sau nu ceva pe gustul meu, aşa că mi-am cumpărat nişte tenişi albi pe care i-am colorat cu carioci pentru textile (as in nu se duc la spălat) în tricolor, şi am dezvoltat o afacere profitabilă din asta (glumesc, am colorat doar câteva perechi, pentru prieteni, dar aş vrea să ajung şi acolo).
Lan de grâu prin ţară. Mai mult tangenţial cu subiectul, dar tot România, nu?
Sticker prin Bucureşti (nu micul Paris, aici e marele Bucureşti).
#tenişiontour pe Transfăgărășan.
România – Finlanda, din preliminariile #euro2016, pe Arena Naţională, meci care trebuia să se joace fără spectatori. Octombrie 2015.
1 decembrie 2015.
Primisem trandafirul galben şi pe cel roşu, deci nu se putea fără cel albastru.
Mai era un pic şi plecam în Franţa (sigh).
4 septembrie, România-Muntenegru, la Cluj.
Aproape albastru, galben, roşu pe Santiago Bernabeu.
Mă rog, oricât m-ar obseda culorile astea, nu mă voi duce la meciuri cu ele colorate pe unghii sau pe faţă, deci nu aşa mă veţi recunoaşte. Poate după tenişi, poate după fular.
Constituția României prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”.
Pe 26 iunie se sărbătoreşte Ziua Drapelului Naţional.
Albastru, galben, roşu zic şi cei de la Uniţi sub tricolor.
💙💛❤